Atelierele de Photovoice s-au desfășurat în perioada mai – iulie 2021 și au fost dedicate mamelor, elevilor din școala generală și tinerilor liceeni din Dârvari. Au avut loc trei întâlniri cu mamele, trei cu elevii de liceu și două întâlniri cu tinerii liceeni, fiecare cu o durată de aproximativ două ore. 

Photovoice-ul reprezintă o metodă participativă de acțiune prin care membrii comunității au oportunitatea de a-și transmite propriile mesaje către factorii decizionali. Prin intermediul fotografiilor și al semnificațiilor pe care aceștia le dau, participanții își pot face vocile auzite pentru a produce schimbări pozitive în comunitate. Pe parcursul celor opt întâlniri, am îndrumat mamele, copiii și tinerii să exprime prin intermediul imaginilor realitatea imediată pe care o trăiesc, problemele cu care se confruntă și strategiile, mijloacele prin care le depășesc. Rezultatul atelierelor arată diversitatea experiențelor din cadrul aceleiași comunități, dar și probleme comune.  Cu ajutorul imaginilor create de aceștia a fost încurajat dialogul în interiorul comunității pentru căutarea unor potențiale soluții și forme de colaborare. Imaginile vor putea fi în continuare o resursă de comunicare a problemelor. 

Întâlnirile au avut următoarea structură:

În cadrul primei întâlniri am discutat cu participanții despre procesul pe care îl presupune Photovoice-ul, cum se vor desfășura atelierele, care va fi rolul lor, care sunt așteptările și riscurile acestei participări. Ei au fost informați în ceea ce privește timpul pe care vor trebui să îl aloce, ce tip de angajament li se va cere și la ce fel de activități vor participa. De asemenea, am dezbătut moduri prin care pot fi diminuate riscurile emoționale ale discuțiilor care vor avea loc legate de problemele cu care se confruntă, riscurile expunerii publice a acestor probleme dar și avantajele, dezavantajele și potențialul de acțiune al acestei forme de exprimare. În ceea ce privește practica fotografică am discutat chestiunile de etică pe care aceasta le ridică: ce înseamnă dreptul la intimitate, demnitatea umană, necesitatea consimțământului persoanelor fotografiate,  a unei atitudini precaute prin care să evite sub orice formă expunerea la situații periculoase atât fizic cât și psihic și emoțional. Pentru a înțelege modurile prin care imaginile pot transmite mesaje, am analizat împreună fotografii și proiecte similare în care redarea realităților a fost făcută fie prin abordare directă fie printr-una simbolică. În ultima parte a întâlnirii, participanții au învățat elemente de bază ale fotografiei: compoziție, încadrare, unghiuri, expunere și lumină. Apoi, folosind telefoanele mobile, fiecare a făcut exerciții practice în care au exersat cele discutate. Copiii și tinerii au folosit propriile telefoane, iar mamele au primit telefoane de la asociație. Telefoanele ne-au permis ca imaginile obținute să fie discutate și corectate acolo unde a fost cazul. Fiecare participant a primit de asemenea câte un aparat foto de unică folosiță. 

Pentru a doua întâlnire, fotografiile făcute de participanți între cele două întâlniri au fost discutate atât din punct de vedere tehnic cât și din cel al motivațiilor și intențiilor care au stat în spatele acestora. Pornind de aici, am identificat împreună potențiale subiecte și moduri prin care acestea pot fi exprimate în imagini. Ne-am propus apoi să explorăm împreună comunitatea și pentru a exersa „pe teren” moduri de transpunere în fotografie a preocupărilor participanților. Am pornit de la realizarea unei hărți colective a comunității în care fiecare a identificat caracteristici ale spațiilor publice, comune, roluri și identități sociale și problemele pe care le ridică acestea. Am stabilit împreună cu participanții un traseu care includea locuri pe care aceștia le frecventează în rutinele zilnice. Scopul principal al acestui exercițiu observațional a fost ca participanții să pună în practică intențiile de a descrie în imagini provocările comunității, dar și competențele tehnice dobândite. În același timp, am urmărit să încurajăm redescoperirea unor locuri familiare din universul cotidian printr-o privire critică.  

Pentru a treia întâlnire am developat filmele făcute de fiecare participant. În urma unei prime selecții bazate pe criterii tehnice de bază am printat în format mic atât fotografiile realizate cu aparatele foto de unică folosință cât și pe cele realizate cu telefoanele mobile. Fiecare participant a primit setul de fotografii pe care l-a realizat. Împreună am discutat fiecare fotografie realizată pentru a înțelege contextul și semnificațiile din spatele acesteia.  Numărul de fotografii realizate a variat, unii participanți folosind mai multe camere de unică folosință. Discuțiile au fost înregistrate cu acordul participanților. În cadrul acestor discuții, dar și în urma textelor atașate fiecărei fotografii,  a reieșit care sunt cele mai relevante imagini pentru mesajul pe care  participanții vor să-l transmită despre problemele cu care se confruntă. În procesul de „curatoriere” a imaginilor și poveștilor au reieșit situații în care unele fotografii au fost excluse ca urmare a faptului că participanții și-au reconsiderat potențialul de vulnerabilizare la care s-ar expune.  

Cele 2 întâlniri cu tinerii liceeni au condesat elementele structurate în 3 întâlniri cu celelalte categorii de beneficiari, aceștia fiind mai obișnuiți cu fotografia și tehnologia, având și un program mai încărcat (atelierele s-au desfășurat în paralel cu orele de la liceu pentru care participanții din proiect fac naveta zilnic).